Blog/Articole

Trăind extraordinarul. Viața pe timp de criză (I) Provocarea schimbării

Zilele acestea m-am hotărât să scriu. Aveam sentimentul (și chiar era adevărat) că de o vreme trăiam într-un fel de amorțeală. De parcă nu voiam să mai fac nimic. Aveam proiectele mele personale la care puteam să mă gândesc, să lucrez, dar parcă dimpotrivă, având acum mai mult timp liber pentru mine, în loc sa-mi fie mai ușor, totul era mai greu. Mai greu de urnit, mai greu de acționat. Și am stat să  mă întreb: Ce se întâmplă? Care e starea mea de spirit? Unde e motivația? Ce îmi lipsește? De ce nu mă mobilizez? Unde sunt eu în toată povestea asta?

Au trecut 4 săptămâni de când suntem în izolare, având limitare de deplasare și îndemnați să evităm contactul fizic cu alte persoane. Cum ne-a afectat acest lucru? Fiecare răspunde diferit, dar cu siguranță schimbările care au loc acum vor face loc unor schimbări profunde interioare. Și asta poate fi un lucru bun. Era poate ceea ce aveam nevoie pentru a ieși din rutina de zi cu zi, de a ieși din programele mentale care rulează în noi, din copilărie chiar. Schimbările care vin să ne dea viața peste cap sunt o ocazie extraordinară de a ne îmbunătăți viața.

Ceea ce trăim acum este extraordinar (extra= în afara, ordinar= obișnuint). Iar acest extraordinar nu poate funcționa după programele vechi, pe care încercăm, din inerție, să le rulăm în continuare. Ceea ce e necesar acum este schimbarea acestor programe vechi mentale, care nu se mai potrivesc situației actuale. Schimbarea provoacă de obicei teamă, pentru că vine la pachet cu necunoscutul. Iar necunoscutul este incontrolabil. Schimbarea nu e confortabilă, rutina da. Oamenii vor siguranță și pentru aceasta ei au nevoie să știe că pot controla anumite lucruri. Ceea ce încă nu putem acum controla, provocă teamă. Teama provoacă comportamente nesănătoase. Emoțiile negative și anxietatea provoacă dezechilibre în corp și minte. Cam acesta este cercul vicios în care ne învârtim, dacă nu îl rupem.

Ce am observat în timpul izolării? În social media, oamenii au acționat diferit: unii au urmat calea anxietății și depresiei, alții au încercat să se adapteze noilor condiții, alții au încercat să se convingă că nu îi afectează. Am remarcat că puterea, echilibrul și soluțiile vin de la cei care își rescriu vechile programe, adaptându-se noului. În timp ce unii jelesc ”vremurile bune”(pe care le așteaptă ca să se întoarcă la vechea viață), alții au curajul să se confrunte cu ei înșiși, doresc să se cunoască mai bine, să schimbe ceea ce pot pentru a deveni o versiune mai bună a propriului eu. Asta nu înseamnă să arunci la coș vechea viață, ci să integrezi experiența ta în viața de acum, luând ce e bun din vechile programe. Înseamnă curaj, acceptarea provocării, a riscului și aventura unui nou început. Schimbarea nu este ușoară, e nevoie de perseverență și cu toții știm cât de greu este să creăm noi obiceiuri.

Lucrul cu sine este posibil atunci când starea ta de sănătate fizică și mentală ți-o permite. De aceea când vorbesc de cei care trăiesc provocarea izolării, mă refer acum la cei care sunt sănătoși, neafectați de virus, cei care nu au probleme personale grave.

Care e cea mai mare provocare a izolării? Să fii cu tine însuți.

Să fii cu tine însuți, să te cunoști bine, să nu te minți, să ceri de la tine cât știi că poți da, să te iubești, să nu te victimizezi, să fii sincer cu tine, să te ajuți, să îți dai atenție, să ai încredere în tine, să te ierți, să mergi mai departe, să faci ce îți place, să îți urmezi visele, să dăruiești, să ai grijă de tine… Aveți idee cât de mulți oameni ar deveni extraordinari dacă ar face acest lucru?

A fi cu tine însuți nu înseamnă a fi egoist, a te gândi doar la bunăstarea ta. A fi cu tine însuți înseamnă a căuta să faci ceea ce te împlinește și a împărtăși celorlalți valoarea ta. A te bucura cu ceilalți, a iubi. A fi cu tine însuți nu înseamnă izolare de cei dragi, de familie, de prieteni. A fi împăcat cu tine însuți este sursa personală de putere a fiecăruia. Este ceea ce te face împlinit, este ceea ce te bucură, ceea ce îți face plăcere, ceea ce dăruiești lumii.

Care e soluția pentru a deveni împăcat cu tine însuți, cum ajungi să îți rescrii vechile programe? Primul pas e să te întorci la tine însuți, să te conectezi cu tine.Să-ți dai atenție, să îți asculți vocea interioară, să afli ce îți dorești cu adevărat, ce poți să faci pentru tine. Ce mai faci? Ce mai crezi? Ce emoții ai? Cum te simți? Care e legătura dintre ele? Ce poți face? Ce-ți lipsește ca să te simți împlinit?

Ce facem noi în primul rând, în viața de zi cu zi? Fugim de noi. Nu avem timp și pentru noi. De când ne trezim, intrăm pe pilotul automat: duș, mic dejun, job, copil, activități mai sunt setate pentru ziua respectivă, casă, tv, internet, somn…

Fugim prin intermediul muncii, colegilor, prietenilor, familiei, fugim de noi prin toate activitățile pe care le desfășurăm într-o zi, căutăm (inconștient) să avem cât mai ocupat timpul, pentru a nu fi nevoiți să ne confruntăm cu noi înșine. De ce? Ce ne e teamă că vom descoperi? De ce nu ne face plăcere să stăm cu noi înșine?

Ne sperie confruntarea cu noi. Pentru că dacă ne confruntăm cu noi înșine, dacă suntem sinceri, știm că vom descoperi lucruri care nu ne vor plăcea. Dar schimbarea lor ar presupune un mare efort, așa că preferăm să lăsăm lucrurile în confortul călduț asigurat de rutină, găsind scuze. Pentru tot ce nu facem, alții sunt de vină, sau vremurile, condițiile, etc. Scuze, scuze… În realitate nu există ”nu am timp pentru mine”. Aceasta e tot o fugă.Trebuie să îți faci timp pentru tine, nu ți-l face nimeni cadou.

Și vine criza. Acum, dintr-o dată, avem mai mult timp. Stăm acasă, și dacă am scădea cel puțin timpul petrecut pe drumuri, tot avem un timp câștigat. Scuza cu timpul parcă începe să nu mai funcționeze. Parcă începi să realizezi că depinde de tine să faci și altceva. Doar că încă rulezi pe programele vechi și ți se pare mai confortabil să faci ceva pentru relaxare, decât ceva care implică activități noi care presupun să înveți lucruri noi. E perfect de înțeles într-o primă fază. Acordă-ți timp pentru relaxare, dar nu la infinit. Nu fugi de întâlnirea cu tine, pentru că altfel programul pe care îl scrii în noile condiții de viață nu va fi diferit de cel vechi. Se vor modifica doar anumite forme, tiparul rămâne același. Nu vei reuși să te conectezi cu tine, ci vei fugi iar de tine, într-o formă sau alta. Adu-ți aminte că cel care contează ești tu. Contează să știi cine ești, ce vrei, contează să îți faci planuri pentru viitor și să treci la acțiune. Să devii varianta ta cea mai bună va fi un lucru bun atât pentru tine cât și pentru cei dragi ție, pentru ceilalți și de ce nu, pentru omenire. Viitorul se scrie azi. Viitorul va arăta conform energiei investite de atenția ta din prezent. Pentru că acolo unde se îndreaptă atenția, acolo investești energia.

Schimbarea: 3 pași în scrierea unor noi programe mentale

Atunci când realizezi că vechiul EU nu te ajută să te simți mai bine, e timpul să treci la schimbare.

Primul pas: stabilește ce vrei să schimbi, ce vrei să obții de la tine. Privește-te sincer în ochi și spune-ți 😊

Al doilea pas: începe să faci un plan pentru schimbare (la început alege o mică schimbare, un obicei nou pe care să-l introduci în programul tău, apoi te poți gândi la mai multe proiecte), notează ideile, proiectele și stabilește un termen real pentru realizare. Aceasta este o fază frumoasă, pentru că îți permite să scoți la iveală dorințele tale iar faptul că le pui deja în mici proiecte, planuri, înseamnă ca începi să crezi că sunt posibile.

Al 3-lea pas: acționează, perseverează, nu renunța chiar dacă mai ai mici ”scăpări” de voință în planul tău. Pasul al 3-lea este cel care face diferența dintre schimbare și stagnare. El implică voință din partea noastră, iar la capitolul acesta știm că nu excelăm cu toții. De aceea, pentru a nu crea pretexte de a renunța la planurile noastre, este bine să începem cu o schimbare mai mică, pe care să o putem controla mai ușor.

La ce să te aștepți: opoziția la NOU.

Tot ce este nou pentru noi, ne-experimentat, va crea o reacție de apărare din partea noastră pe mai multe planuri. Noul implică o schimbare, schimbarea nu e privită de programele noastre mentale ca ceva pozitiv. Mintea este cea care comandă corpul, dar dacă în timp, rutina a creat o serie de obiceiuri și convingeri limitative, rezultatul este că în fapt, corpul conduce mintea. Prin urmare, atunci când vom lua decizia de a face o schimbare și vom începe să lucrăm la schimbarea noastră, corpul va fi cel care se va opune și va da semne de oboseală, va cere relaxare sau distracție. Mai mult, mintea noastră va încerca să se sustragă de la acest program nou și atenția noastră va începe să fugă, gândurile să zboare în altă parte, totul încearcă să împiedice concentrarea. E ca atunci când încerci pentru prima oara să faci o conexiune cu tine prin meditație și toate se răzvrătesc împotriva centrării și nemișcării tale: corpul, gândurile, senzații, emoții. E dificil să stai cu tine însuți acordându-ți atenție maximă, dacă nu exersezi acest lucru. Ca și în cazul meditației, remediul este același: re-centrarea. Întoarce-te la tine, la ce ai stabilit că faci, iar și iar.

Nimic nu se schimbă dacă nu insiști, dacă nu perseverezi. Nu poți lăsa corpul să îți conducă mintea. Nu poți lăsa vechile obiceiuri și convingeri să te conducă pe aceleași căi.  Cere minții tale să comande, și corpul va asculta în cele din urmă. Atunci când repeți minții noile convingeri, noile afirmații, mintea va ajunge să le considere adevărate, iar corpul și mintea vor deveni aliați în devenirea noului TU. Pentru că mintea noastră crede ceea ce i se repetă.

Nu e simplu, nu e ușor, dar merită. Cuvântul cheie al acestei perioade este: SCHIMBARE. Acțiunea principală: schimbarea. Modul inteligent de reacționare la nou: adaptarea.

La vremuri noi, oameni noi. Nu alții, ci aceeași, înnoiți 😊  Schimbarea pe care o vom face acum ne va ajuta în prezent, dar ne va oferi și un avantaj atunci când  activitatea va reveni la normal. Pentru a depăși cu bine toate greutățile, trebuie să ne acordam nouă mai întâi primul ajutor. Sunteți pregătiți?

Mulți dintre noi, nu suntem pregătiți. Avem nevoie de puțin ajutor în drumul nostru, de încurajări, și de ce nu, de suport oferit de profesioniști. Acesta a fost intenția mea din start când am început să scriu articolul. Scriind, mi-am dat seama că de fapt, am multe lucruri de spus și aș putea să ajut atât cu informații, cât și cu exerciții utile. Închei aici partea I a articolului, urmează partea a doua, a treia și a patra 😊 Vom vorbi despre Control. Incontrolabil. Cum facem față solicitărilor; despre Dirijarea atenției, Starea de bine – mic ghid de conectare cu tine însuți, și vom încheia cu câteva tehnici de gestionare a anxietății.

Sunt alături de voi. Mă găsiți aici.

Mihaela Coravu

Consiliere online:

Luni – vineri: 10:00 – 19:00

Sâmbătă: 10:00 – 12:00

Consiliere online Pro Bono (luni – vineri): 18:00 – 19:00

contact@terapiacupovești.eu

Print Friendly, PDF & Email


Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Campurile obligatorii sunt marcate cu *