Blog/Articole

Cum au apărut Poveștile Ewei și site-ul Terapia cu povești

Dacă îmi spunea cineva acum 10 ani că voi scrie povești și încă nu orice fel de povești, ci povești care vor ajuta copiii și oamenii să devină mai buni și mai încrezători în propriile forțe, aș fi ridicat din umeri sau aș fi bufnit în râs. Da, mi-ar fi plăcut ideea, dar nu aș fi crezut-o posibilă. De ce? Pentru că în urmă cu 10 ani nu aveam suficientă încredere în mine, pentru că încă copilul interior era cel care se temea să ia viața în piept, se temea de eșec și nu avea curaj să înfrunte toate piedicile care ar fi apărut. Pentru că locul doi era cel pe care mă pusesem de mai mulți ani, renunțând să mai visez la ceea ce visam când eram copil, sau să am vise noi, iar o voce din interiorul meu punea mereu sub semnul întrebării posibilitatea succesului, dacă nu chiar și al convingerii că meritam acest lucru…

Și totuși mental, tot timpul am căutat, mi-am pus întrebări. Ce m-ar face împlinită? Care e rostul meu pe pământ, care e misiunea, care e vocația mea? Niciodată nu am renunțat la a-mi pune întrebări și a căuta răspunsuri, soluții. Firul vieții poate fi foarte întortocheat până te aduce în momentul în care vezi în sfârșit ”drumul” pe care vei alege să pășești, drumul pe care îl vei recunoaște ca fiind al tău. Parcursul alambicat al firului are rostul lui, pentru că tot drumul sinuos, plin de provocări, teste și greșeli pe care le faci până acolo, nu face decât să te pregătească și să te întărească în final pentru drumul personal al evoluției interioare. Așa a fost și drumul meu.

Când aveam vreo 10 ani, eram atât de fascinată de lumea poveștilor, încât am întrebat-o mirată pe mama de ce oamenii mari nu citesc povești. Chiar nu realizează ce lume minunată pierd? Ce lucruri uimitoare și folositoare poți găsi în povești? De ce nu există și mai multe povești? Adulții chiar nu-și dau seama ce importante sunt pentru copii? Răspunsul mamei m-a făcut să realizez că din păcate da, adulții chiar nu își mai dau seama cât de importante sunt poveștile pentru copii, pentru că ei trăiesc în altă lume, și în lumea asta au uitat ce înseamnă să fii copil. ”Atunci când voi fi mare voi scrie eu povești pentru copii!” mi-am zis eu, hotărâtă. ”Dar până atunci, nu trebuie să uit cum gândesc și simt copiii!”.

Bineînțeles, firul vieții a avut grijă să facă multe bucle până să-mi reamintească de această promisiune făcută mie, când eram copil 😊 Pentru că între timp eu ca și alții, intrasem în lumea serioasă a adulților și uitasem cum gândesc și simt copiii. Dar viața a găsit o cale prin care mi-a amintit cât de important e să empatizezi cu copiii. Cât de ușor poți greși dacă nu ești atent, și cât de important este să crești un copil echilibrat și puternic.

Și firul m-a purtat mai departe în căutările mele, până într-o zi când, la un curs NLP despre metafore și povești terapeutice am avut acea sclipire de înțelegere, acel ”Aha!”. Și toate lucrurile au devenit limpezi. Și pentru prima oară din copilărie, am știut ce am de făcut. Și am avut încredere în mine de data aceasta, mai ales că între timp, firul devenise ghem 😊

Și uite așa, ghemul poveștilor mele a început să depene. Și am descoperit-o pe Ewa, o fetiță de 8 ani care vorbește cu animalele, pe fratele ei Adam, un empat cu sufletul mare, pe Silvan, prietenul Ewei , cel care comunică cu copacii și pe sora lui, Enya cea Vindecătoare… O lume în care personajele se întâlnesc cu propriile lor temeri, luptă cu ele și în final vor ajunge să le depășească, devenind adevărați Magicieni sau chiar Înțelepți (arhetipuri binecunoscute în psihanaliza lui Carl Jung).

Și poveștile nu se vor opri aici, pentru că sunt atât de multe de învățat! Cu fiecare capitol, vine o lecție de viață, de comportament, de atitudine, de valori… Copiii au nevoie de modele, de soluții la probleme lor reale, de încredere în sine, de curaj pentru a-și exprima dorințele, de valori care să îi ghideze, de încurajări din partea noastră, a adulților. Lumea copiilor nu e ușoară. Amintiți-vă! Depind atât de mult de adulți și au atât de puțină libertate de a alege, încât ușor pot ajunge temători, neîncrezători în forțele proprii, dependenți de părinți, disimulanți. Nu doriți să aveți còpii, ci doriți să aveți copìii. Originalul copilului este mai valoros decât o copie a părintelui. Important e ca fiecare copil să își dezvolte forța interioară și să-și urmeze propriul drum. Un părinte înțelept va înțelege că e singura cale pentru un succes real.

De ce sunt importante poveștile? Pentru că ele acționează la nivelul subconștientului, iar subconștientul este cel care modelează conștientul. Câtă vreme subconștientul este ”hrănit” cu ceea ce are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă și echilibrată, el va ajuta conștientul să acționeze în cest sens. De aceea nu mă voi opri aici, va urma o serie nouă de povești adresate în special adolescenților, Poveștile lui Adam. În plus, vin în sprijinul copiilor cu o serie de cursuri și ateliere. Pentru că au nevoie de orice unealtă care îi poate face mai puternici emoțional.

Într-o lume în care în prezent accentul se pune mai mult pe IQ, pe acumularea cunoștințelor științifice sub presiunea competițiilor acerbe, neglijarea inteligenței emoționale (EQ) poate crea mari probleme. Tocmai pentru a reuși în această lume a competițiilor este nevoie de un EQ ridicat, iar noi adulții, avem datoria de a-i ajuta pe copii să facă față provocărilor vieții echilibrat, zi de zi. Și de ce nu împreună cu copiii, nu am învăța și noi, adulții, lucruri care ne-ar putea fi utile și nouă? Lumea poveștilor e deschisă tuturor și avem mereu ceva nou de învățat!  

Iar cum pentru toate acestea a fost nevoie de o ”casă”, iar copiii iubitori de povești de o comunitate, s-a născut http://terapiacupovesti.eu/. ,  un loc unde putem să ne cunoaștem și împrieteni.

Împreună suntem mai puternici.

Bine ați venit, dragi copii și părinți!

Mihaela Coravu,

Autoarea Poveștilelor Ewei,

Fondatoarea Terapieicupovesti.eu

Print Friendly, PDF & Email


Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Campurile obligatorii sunt marcate cu *